Enorma insulă albă a planetei este un teritoriu cvasi independent, cu autonomie largă față de Danemarca. Este, astfel, parte comercială din UE și economiile nordamericane, dar și din NATO. Politica proprie este liant între America și Europa de zeci de ani.
Politicile agresive din ultimul an ale lui Trump, față de puțin populata pată înghețată a emisferei nordice introduce pe masa viitorului 3 scenarii posibile:
- Își menține rolul și locul. Ne există modificări de statut și de guvernare. Relațiile economice îmbină atât interesul american în creștere, cât și prezența europeană. E un punct strategic al prezentului, dar si posibil un El Dorado al metalelor rare si al pământurilor rare al viitorului încălzit global. E cel mai plauzibil și probabil scenariu. Cu toată presiunea verbală a ciracilor MAGA, Groenlanda nu e doar un teritoriu. Ci și una dintre garanțiile nordaatrismului ca și curent de securitate si civilizație democratică. Pentru că nu e vorba aici doar de susținătorii lui Trump, ci de toată Americă, care e și democrată și republicană moderată. Și normală, ca să înțeleagă că focul poate arde și gheața, dar și gheața poate stinge orice foc.
- E normalitatea, chiar dacă în tensiunea care se poate potoli după dispariția lui Trump pentru a se reveni la pacea generală garantată.
- O „ocupare pașnică”, cu o elită proWashington dominantă în Groenlanda și accept tacit european. Groenlanda are baze americane pe teritoriu din Al Doilea Război Mondial, militar e simplu. Sunt generații succesive care au servit acolo ca parte din scutul de securitate american oferit în Războiul Rece și lumea postcomunistă. O parte dintre locuitori doresc asta. Modificarea prin acte libere e permisă și de ONU și de OSCE. Acest scenariu e unul posibil, având suficienți adepți și fiind scopul real al Washingtonului, dincolo de zăngănitul de arme din ultimele luni. Lumea lui Trump nu e doar a lui Trump. Sunt mișcări tectonice care anunță un nou ev, în care ce a fost în spate poate să nu mai fie deloc valabil. Dar pașnic, fără explozia lumii, care nu e departe azi de acest pericol.
- E anormalitatea nonviolentă, care va exploda mai târziu, pentru că e un început care se va multiplica în alte părți, dupa modelul brevetat.
- Un conflict cald direct Europa – USA. Este un scenariu inimaginabil acum 1 an. Azi e pe masă și e din ce în ce mai discutat în cancelariile Bătrânului Continent, chiar dacă pe la colțuri. Cum mai mult ca sigur e asumat de înfierbântații cowboy care conduc azi la Casa Albă. Acest conflict înghețat există deja pe problema Ucrainei, unde opinia Americii e diferită flagrant de cea a Europei. O astfel de ruptură e moartea lumii postbelice. NATO, ONU, OSCE nu mai există de facto. E cel mai puțin posibil scenariu, dar în istorie nu există excluderi. Lumea dictatorilor a ieșit la suprafață, iar discursul democratic e din ce în ce mai palid. Diplomația clasică contemporană pare pusa la colțul istoriei și toată lumea se înarmează. Ar fi sfârșitul valorilor nordatlantice ca model pentru restul lumii. Oceanul Atlantic nu va mai fi o punte, ci un front între Donroe și o Europă strânsă între adversarii ruși și americani din Războiul Rece. Totul se va rediscuta. Totul.
- E anormalitatea violentă. E pericolul catastrofic Al celui De-al Treilea Război Mondial, dupa două răzbaie mondiale nonnucleare din secolul trecut.
Ce va fi anul acesta cu Groenlanda nu poate fi închis în șansele acestor scenarii. Probabil, posibil, foarte puțin posibil, uneori, sunt egale în Istorie. Acum este un astfel de moment.
Oricum, ce departe e lumea noastră de acum un pic mai mult de un deceniu…
